culisa vti [At: ENC. TEHN. I, 89 / Pzi: ~sez / E: coulisser] (Mec) 1-2 A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă, de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă.

culisare sf [At: DEX2 / Pl: ~sări / E: culisa] (Mec) Alunecare pe culise (6).

CULISÁ, culisez, vb. I. Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. ◊ Intranz. Ușa culisează. – Din fr. coulisser.

CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa.

CULISÁ, culisez, vb. I. Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. V. glisa. ◊ Intranz. Ușa culisează. – Din fr. coulisser.

CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa.

culisá (a ~) vb., ind. prez. 3 culiseáză

culisáre s. f., g.-d. art. culisắrii

culisá vb., ind. prez. 1 sg. culiséz, 3 sg. și pl. culiseáză

culisáre s. f., g.-d. art. culisării

CULISÁ vb. (TEHN.) a glisa. (O ușa care ~.)

CULISÁRE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uși.)

CULISÁ vb. I. intr. (Tehn.; despre piese mobile) A aluneca pe culise (2) [în DN]. [< fr. coulis-mobile].

CULISÁRE s.f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei. [< culisa].

CULISÁ vb. intr. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa. (< fr. coulisser)

A CULISÁ ~éz intranz. (despre piese mobile) A aluneca pe o culisă. /<fr. coullisser

CULISA vb. (TEHN.) a glisa. (O ușă care ~.)

CULISARE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uși.)