10 definiții pentru culanță
culanță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ger Kulanz] Comportare culantă (2). CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. –
Cf. germ. Kulanz. CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. –
Cf. germ. Kulanz. culánță s. f., g.-d. art. culánței CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].
CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)
*culánță f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant.
CULANȚĂ s. dărnicie, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.) Culanță dex online | sinonim
Culanță definitie
Intrare: culanță
culanță substantiv feminin