Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru culanță

culanță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ger Kulanz] Comportare culantă (2).
CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.
CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.
culánță s. f., g.-d. art. culánței
CULÁNȚĂ s. v. dărnicie.
Culanță ≠ avariție
CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].
CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)
*culánță f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant.
CULANȚĂ s. dărnicie, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

Culanță dex online | sinonim

Culanță definitie

Intrare: culanță
culanță substantiv feminin