cruciat sm [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / P: ~ci-at / Pl: ~ați / E: fr croisé (refăcut după cruce)] Soldat care participa la o cruciadă, purtând ca emblemă pe haine sau pe armură o cruce Si: (iuz) crijac.

CRUCIÁT, cruciați, s. m. Participant la o cruciadă. [Pr.: -ci-at] – Din fr. croisé (refăcut după cruce).

CRUCIÁT, cruciați, s. m. Participant la o cruciadă. [Pr.: -ci-at] – Din fr. croisé (refăcut după cruce).

CRUCIÁT, cruciați, s. m. Cel care participa la o cruciadă. – Pronunțat: -ci-at.

cruciát (-ci-at) s. m., pl. cruciáți

cruciát s. m. (sil. -ci-at), pl. cruciáți

CRUCIÁT s. (IST.) (înv.) crijac.

CRUCIÁT s.m. Participant la cruciadă. [Pron. -ci-at. / cf. lat.med. cruciatus, it. cruciato].

CRUCIÁT s. m. participant la cruciadă. (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)

CRUCIÁT ~ți m. Participant la o cruciadă. [Sil. -ci-at] /<fr. croisé

cruciat m. cel ce lua parte la o cruciată.

*cruciát, -ă s. și adj. (d. cruce, după fr. croisé). Care a luat parte la o cruciată: cruciațiĭ, armata cruciată. V. crijac.

CRUCIAT s. (IST.) (înv.) crijac.