criță [At: ALECSANDRI, P. III, 254 / E: ucr кpиция] (Mol; Buc) 1 sf Oțel foarte dur (pentru scule). 2 sf (Înv; îe) A fi om de ~țe A răbda mult. 3 av Foarte. 4 sf (Înv; îe) A fi iute ca ~ța A fi harnic și vioi. 5 sf (Înv; îe) A fi ~ și oțel A fi energic. 6 sf (Înv; îe) A fi ~ la minte (sau la cap) A fi deștept. 7 av (Îe) Beat ~ Foarte beat.

CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ◊ (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc’a.

CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ◊ (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc’a.[1]

CRÍȚĂ s. f. (Mold., Bucov., popular) Oțel. Dintr-o bucată de criță cît degetul cel mic și dintr-o zburătură de cremene neagră, Caraiman a prins o scînteiuță într-un firișor de iască și... a aprins focușor slăbuț din cîteva vreascuri mărunte. SADOVEANU, N. P. 25. Timofei Gîțulea era un moșneag scund și sfătos, tare cum e criță și de foarte multe lucruri știutor. C. PETRESCU, R. DR. 128. ◊ (În basme) Dară pe la miez de noapte auzi-n văzduh un glas, Vine-un zmeu în solzi de criță cu trei capete. EMINESCU, L. P. 125. ◊ (Metaforic) Duduca Leona are dinți de criță, nu de ciolan ca ceilalți oameni. SADOVEANU, N. F. 6. Țara neagră a furnicilor cu dinții de criță. HOGAȘ, M. N. La noi, bătrîn, muiere, bărbat, copil... Nepăsători de moarte, au inimă de criță. ALECSANDRI, P. III 254. ◊ Expr. A fi criță la minte = a avea minte ageră, a fi deștept. ♦ (Adverbial) Din cale-afară, foarte, extrem. Mînios criță. Beat criță.

críță (reg.) s. f., g.-d. art. críței

críță s. f., g.-d. art. críței

CRÍȚĂ s. v. oțel.

críță, s. f. – Oțel. Rut. kricja (Cihac, II, 84; DAR).

CRÍȚĂ f. reg. înv. Metal foarte dur; oțel. ◊ A avea inimă de ~ a fi neînduplecat. Beat ~ amețit complet de băutură. /<ucr. krycá

criță f. Mold. oțel foarte tare: au inimă de criță AL. [Rus. KRIȚA].

críță f., pl. e (rus. krica, oțel). Est. Oțel. Adv. Fam. Beat criță, beat mort, beat turtă.

criță s. v. OȚEL.

críță, s.f. – Oțel. – Din ucr. kryc’a.

CRIȚĂ subst. 1. Crițul, pîrgar în Baia (16 A III 310). 2. + -ale, Crițale, fam.