23 definiții pentru creionare
creiona vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 94 / Pzi: ~nez / E: creion] 1 A desena cu creionul (2). 2 A schița, în grabă, un desen. 3 (Fig) A schița portretul unui personaj într-o operă literară. creionare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 178, 4/5 / Pl: ~nări / E: creiona] 1 Desenare cu creionul (2) Si: creionaj (1-2), creionat1 (1-2). 2 Schițare, în grabă, a unui desen Si: creionaj (3), creionat1 (3). 3 (Fig) Schițare a portretului unui personaj într-o operă literară Si: creionaj (4), creionat1 (4). CREIONÁ, creionez,
vb. I.
Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦
Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din
fr. crayonner. CREIONÁRE, creionări,
s. f. Acțiunea de a creiona. –
V. creiona. CREIONÁ, creionez,
vb. I.
Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦
Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din
fr. crayonner. CREIONÁRE, creionări,
s. f. Acțiunea de a creiona. –
V. creiona. CREIONÁ, creionez,
vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A executa cu creionul un desen în trăsături generale; a schița. Vă creionez un portret. CAMIL PETRESCU, T. II 94. –
Fig. A schița cu mijloace literare, (în special) a reabza un portret literar. Scenele sînt realizate cu forță realistă, cu putere de a creiona figuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1951,
nr. 223, 2/6.
CREIONÁRE, creionări,
s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a creiona; schițare a unui desen,
fig. a unui portret literar. Eroismul construcției i-a impus poetei, deprinsă în faza anterioară a poeziei ei cu creionări scurte, fără adîncime, mijloace de expresie infinit mai bogate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950,
nr. 178, 4/5.
creioná (a ~) vb.,
ind. prez. 3 creioneáză
creionáre s. f.,
g.-d. art. creionắrii;
pl. creionắri
creioná vb., ind. prez. 1 sg. creionéz, 3 sg. și pl. creioneáză creionáre s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări CREIONÁRE s. v. schițare. CREIONÁ vb. I. tr. A desena, a schița cu creionul. ♦ (Fig.) A contura, a schița caracterul unui personaj într-o scriere etc. [Pron. cre-io-. / < fr. crayonner].
CREIONÁRE s.f. Acțiunea de a creiona. [<
creiona].
CREIONÁ vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (
fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. (< fr. crayonner)
A CREIONÁ ~éz tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale (cu creionul). 2) (portrete, personaje) A prezenta sumar, prin câteva trăsături caracteristice. [Sil. cre-io-] /<fr. crayonner creioná v.
1. a desena cu creionul;
2. a schița.
*creĭonéz v. tr. (fr. crayonner). Desemnez cu creĭonu. Schițez.
CREIONA vb. a (se) contura, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.) CREIONARE s. conturare, schițare. (~ unui profil.) creiona, creionez
v. i. a fuma.
Creionare dex online | sinonim
Creionare definitie
Intrare: creiona
creiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: creionare
creionare substantiv feminin