Dicționare ale limbii române

2 intrări

23 definiții pentru creionare

creiona vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 94 / Pzi: ~nez / E: creion] 1 A desena cu creionul (2). 2 A schița, în grabă, un desen. 3 (Fig) A schița portretul unui personaj într-o operă literară.
creionare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 178, 4/5 / Pl: ~nări / E: creiona] 1 Desenare cu creionul (2) Si: creionaj (1-2), creionat1 (1-2). 2 Schițare, în grabă, a unui desen Si: creionaj (3), creionat1 (3). 3 (Fig) Schițare a portretului unui personaj într-o operă literară Si: creionaj (4), creionat1 (4).
CREIONÁ, creionez, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.
CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona. – V. creiona.
CREIONÁ, creionez, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.
CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona. – V. creiona.
CREIONÁ, creionez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A executa cu creionul un desen în trăsături generale; a schița. Vă creionez un portret. CAMIL PETRESCU, T. II 94. – Fig. A schița cu mijloace literare, (în special) a reabza un portret literar. Scenele sînt realizate cu forță realistă, cu putere de a creiona figuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/6.
CREIONÁRE, creionări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a creiona; schițare a unui desen, fig. a unui portret literar. Eroismul construcției i-a impus poetei, deprinsă în faza anterioară a poeziei ei cu creionări scurte, fără adîncime, mijloace de expresie infinit mai bogate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/5.
creioná (a ~) vb., ind. prez. 3 creioneáză
creionáre s. f., g.-d. art. creionắrii; pl. creionắri
creioná vb., ind. prez. 1 sg. creionéz, 3 sg. și pl. creioneáză
creionáre s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări
CREIONÁ vb. v. schița.
CREIONÁRE s. v. schițare.
CREIONÁ vb. I. tr. A desena, a schița cu creionul. ♦ (Fig.) A contura, a schița caracterul unui personaj într-o scriere etc. [Pron. cre-io-. / < fr. crayonner].
CREIONÁRE s.f. Acțiunea de a creiona. [< creiona].
CREIONÁ vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. (< fr. crayonner)
A CREIONÁ ~éz tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale (cu creionul). 2) (portrete, personaje) A prezenta sumar, prin câteva trăsături caracteristice. [Sil. cre-io-] /<fr. crayonner
creioná v. 1. a desena cu creionul; 2. a schița.
*creĭonéz v. tr. (fr. crayonner). Desemnez cu creĭonu. Schițez.
CREIONA vb. a (se) contura, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.)
CREIONARE s. conturare, schițare. (~ unui profil.)
creiona, creionez v. i. a fuma.

Creionare dex online | sinonim

Creionare definitie

Intrare: creiona
creiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: creionare
creionare substantiv feminin