crampă1 sf vz crampen

crampă3 sf [At: CARAGIALE, M. 81 / Pl: ~pe / E: fr crampe] 1 Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular Si: colică, (pop) zgârci, (reg) cârcei. 2 (Îs) ~pa scriitorului Crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii care intervine în timpul scrierii. 3 (Lpl) Dureri abdominale acute. 4 (Reg) Unealtă de oțel cu cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu care se sparg rocile de duritate mică și mijlocie din abataj.

crampă2 sf [At: BĂNUȚ, T. P. 108 / V: ~ăl / Pl: ~pe / E: ger Krambambuli] (Îrg) 1 Țuică fiartă cu zahăr, băută fierbinte. 2 (Reg; îf -ăl) Băutură din zahăr caramelizat, apă și alcool, aromatizată cu chimen.

CRÁMPĂ, crampe, s. f. 1. Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular; colică. ◊ Crampa scriitorului = crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii care intervine în timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute în stomac. 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din abataj. – Din fr. crampe.

CRÁMPĂ, crampe, s. f. 1. Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular; colică. ◊ Crampa scriitorului = crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii care intervine în timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute în stomac. 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din abataj. – Din fr. crampe.

CRÁMPĂ, crampe, s. f. (De obicei la pl.) Contracție a unor mușchi (mai ales la stomac și la intestine) însoțită de dureri acute. V. convulsie, spasm. Cînd o apucă crampele ei, nu se poate ști cît țin. DUMITRIU, B. F. 57. ♦ (Rar) Cîrcel. M-au apucat crampe la mînă, grâbindu-mă să termin [scrisoarea]. CARAGIALE, O. VII 202.

crámpă s. f., g.-d. art. crámpei; pl. crámpe

crámpă s. f., g.-d. art. crámpei; pl. crámpe

CRÁMPĂ s. v. colică.

CRÁMPĂ s.f. (mai ales la plural) Contracție dureroasă a unor mușchi (în special de la stomac). [< fr. crampe].

CRÁMPĂ s. f. 1. (pl.) contracție musculară dureroasă și involuntară (la stomac). 2. unealtă de oțel cu cioc ascuțit, pentru tăiat cocile de abataj. (< fr. crampe, /2/ germ. Krampf)

CRÁMPĂ1 ~e f. med. 1) Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; convulsie. 2) la pl. Durere gastrică provocată de contracția mușchilor pereților stomacali. [G.-D. crampei] /<fr. crampe

CRÁMPĂ2 ~e f. Unealtă în formă de târnăcop folosită de mineri. /<fr. crampe

crámpă s.f. (reg.) rachiu fiert cu zahăr.

crampe f. pl. spasme, cârcei (mai ales la picioare), [Din fr. crampes].

crámpă f., pl. e (fr. crampe, d. vgerm. kramp, curb; ngerm. krampf, cîrcel). Barb. Cîrcel (la stomah, la mînă orĭ la picĭoare).

CRAMPĂ s. (MED.) colică, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, mătrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ intestinală.)