cotcodăcí vi [At: ALECSANDRI, T. 105 / V: (reg) cătcăd~, cătcădățí, câtcăd~, codc~, ~docí, cotcoí, cutcud~, cutcudăí / Pzi: ~ăcéște / E: cotcodac] 1-2 (D. găini) A emite sunetul cotcodac (1-2) Si: (reg) a cotorozi (1-2). 3 (D. oameni) A trăncăni.

cotcodăcíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cotcodăci] 1-2 (D. găini) Emitere a sunetului cotcodac (1-2) Si: cătcărăit (1-2), cotcodăceală (1-2), cotcodăcit (1-2), cotorozire (1-2), cutcudețătură (1-2), cutcurezare (1-2). 3 Trăncănire.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.

COTCODĂCÍRE, cotcodăciri, s. f. Acțiunea de a cotcodăci. – V. cotcodăci.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.

COTCODĂCÍRE, cotcodăciri, s. f. Acțiunea de a cotcodăci. – V. cotcodăci.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre găini) A scoate sunete caracteristice (mai ales după ce a ouat). Ograda e plină de păsări, găini, rațe, gîște; toate cotcodâcesc și măcăiesc, căci a venit gospodina. CAMILAR, TEM. 50. După vrun ceas de ședere, [găina] sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. Aud cotcodăcind în podul grajdului! ALECSANDRI, T. I 385. Găina care cotcodăcește seara dimineața n-are ouă. ◊ (Rar, despre cocoși) Cocoșul cotcodăcește și cîrîie cînd prind a țîșni, trezite de sulițările răsăritului, rîndunicile de sub streșini. CAMILAR, TEM. 26 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost, a trăncăni, a pălăvrăgi. Milescu... cotcodăcea ca găinile. D. ZAMFIRESCU, R. 112. ◊ Tranz. Ei, nu mai cotcodăci aceleași lucruri, mă plictisești. CONTEMPORANUL, VII 500.

COTCODĂCÍRE, cotcodăciri, s. f. Acțiunea de a cotcodăci; cotcodăceală. Tot felul de behăituri anormale, de trîmbițări ieșite din gamă, de cotcodăciri neobișnuite se înfrățiră, ridicîndu-se în tămbălău. ANGHEL, PR. 97.

cotcodăcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 să cotcodăceáscă

cotcodăcíre s. f., g.-d. art. cotcodăcírii; pl. cotcodăcíri

cotcodăcí vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotcodăceáscă

cotcodăcíre s. f., g.-d. art. cotcodăcírii; pl. cotcodăcíri

COTCODĂCÍ vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina ~.)

COTCODĂCÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

COTCODĂCÍRE s. v. cotcodăcit.

A COTCODĂCÍ ~ésc intranz. 1) (despre găini) A scoate sunete caracteristice speciei (după ce s-au ouat); a face „cotcodac-cotcodac”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din cotcodac

codcodăcì v. V. cotcodăci. [Derivat din cotcodac!].

cotcodăcì v. a cânta (se zice de găină când vrea să ouă).

cotcodăcésc, a -í v. intr. (d. cotcodac și rudă cu vsl. sîrb. kokodakati, bg. kudkudákam, rus. kudákatĭ, rut. kudkudákati, ceh. kotkodákati; ung. kotkodácsolni și kokodácsolni; germ. gackern ș. a.). Fac „cotcodac”: găina cotcodăcește. Fig. Iron. Fac gură mereŭ, tot protestez: baba cotcodăcea. – Și cotcorogesc (Munt.).

COTCODĂCI vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina ~.)

cotcodăci vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

COTCODĂCIRE s. cotcodăceală, cotcodăcit. (~ găinilor.)