Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru costrei

costréi sm [At: LB / V: ~téi, ~éme / Pl: ~eie sn / E: vsl кocтpиeжъ, bg кocтpeй] 1 (Bot; reg) Plantă de lac cu foaia lată, tăioasă, înspicată Si: (reg) huler. 2 Planta erbacee Echinochloa crus-gallii, mare, cu rizom puternic și târâtor, cu flori purpurii Si: bălaur, belangher, uler. 3 (Bot; reg) Iarbă-bărboasă (Artemisia vulgaris). 4 (Bot; reg) Mohor (Setaria glauca) 5 (Bot; reg) Odos (Avena fatua). 6 (Bot; reg) Plantă cu frunze lineare ascuțite, aspre (Lithosplimuri arvenge) Si: mei-păsăresc. 7 (Bot; reg) Țăpoșică (Wadus shicta). 8 (Șîc ~-mare) Planta graminee Sorghum halepense, cu rizom puternic și spiculețe roșcate, foarte dăunătoare în culturile agricole, folosită ca plantă de nutreț Si: coada-vulpii.
COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. koštrjava.
COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. koštrjava.
COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizomul puternic și tîrîtor, cu flori purpurii; crește prin locuri deschise, pe lîngă,drumuri, prin grîne (Sorghum halepense); mohor. Drumul ție că ți-oi da, Prin foaia livdeiului Și prin a costreiului. PĂSCULESCU, L. P. 62. Foicică trei costrei, Fă-mă, doamne, dacă vrei, Fă-mă bulgăraș de tei. TEODORESCU, P. P. 273.
costréi s. m., pl. costréi, art. costréii
costréi s. m., pl. costréi, art. costréii
COSTRÉI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.
COSTRÉI s. v. iarba-câinelul pir-de-țelină, pir-gros.
costréi (costréi), s. m.1. Sorg (Sorghum halepense). – 2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis. Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic bg., slov. kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR), sb. kostrava „Festuca” etc.
COSTRÉI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii și rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava
costréi s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.
costreiu m. 1. un fel de meiu pentru păsări (Panicum); 2. un fel de ovăz sălbatic (Avena fatua). [Slav. KOSTRIEVA].
costréĭ m. ca plantă și n., pl. eĭe saŭ eĭurĭ, ca nutreț (vsl. kostrieva, d. kostĭ, os; rus. kostérĭ, neghină; rut. kosteréva, pol. kostrzewa). Mohor. Meĭ tătăresc. V. meĭ.
mohór m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca nutreț (ung. mohar, muhar, mohor, d. sîrb. muhar, mohor, rus. mohór, șir de cĭucurĭ, petale duble). Un fel de meĭ cultivat ca nutreț (setária glauca [saŭ panicum glaucum], itálica, verticillata și viridis). – Numit și bursoacă și costreĭ. V. meĭ.
costrei s. v. IARBA-CÎINELUI. PIR-DE-ȚELINĂ. PIR-GROS.
COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. (Setaria glauca) mohor, (reg.) bursoacă.
SORGHUM Adans., COSTREI, SORG, fam. Gramineaa. Gen originar din regiunile tropicale, 13 specii, graminee, cca 95 cm înălțime. Frunze liniar-lanceolate, marginea întreagă, aspră, nervura centrală viguroasă, ieșită mult în relief. Panicul compus din spiculețe cu o floare, unele pedicelate, mascule, altele sesile, hermafrodite. Glume externe, lat-lanceolate, în vîrf cu 3 dinți. modificată

Costrei dex online | sinonim

Costrei definitie

Intrare: costrei
costrei substantiv masculin