costisitor, ~oare a [At: MARCOVICI, D. 146/5 / Pl: ~i, ~oáre / E: costisi + -(i)tor] 1 Care costă (1) mult Si: scump. 2 (Fig) Care necesită un efort mare pentru a fi îndeplinit.

COSTISITÓR, -OÁRE, costisitori, -oare, adj. Care costă mulți bani; scump. – Costisi + suf. -tor.

COSTISITÓR, -OÁRE, costisitori, -oare, adj. Care costă mulți bani; scump. – Costisi + suf. -tor.

COSTISITÓR, -OÁRE, costisitori, -oare, adj. Care costă mulți bani; scump. Pontonierii noștri nu sînt Jrregătiți pentru o lucrare așa de întinsă și de costisitoare. D. ZAMFIRESCU, R. 209. Toți au gusturi și slăbiciuni costisitoare; Stelian – șampanie, Graur – birjile, Dan – icrele negre. VLAHUȚĂ, O. A. III 108.

costisitór adj. m., pl. costisitóri; f. sg. și pl. costisitoáre

costisitór adj. m., pl. costisitóri; f. sg. și pl. costisitoáre

COSTISITÓR adj. v. scump.

Costisitor ≠ ieftin

COSTISITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care costă mult; cu preț ridicat; scump. /a costisi + suf. ~tor

costisitor a. care costă mult. [Derivat din costisì, sinonimul arhaic și vulgar al neologismului costà].

costisitór, -oáre adj. (d. costisesc). Care costă mult: călătorie costisitoare.

COSTISITOR adj. scump, (înv. și reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.)