27 definiții pentru cositori
cositór2, ~oáre [At: GHICA, S. 537 / V: ~sất~, (reg) ~stoáră, coștioáră / Pl: ~i, ~oáre / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5). cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida. COSITOÁRE, cositori,
s. f. Mașină de cosit. –
Cosi +
suf. -toare.
COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care cosește.
2. S. m. și
f. Cosaș (
1). –
Cosi +
suf. -tor.
COSITORÍ, cositoresc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din
cositor1. COSITOÁRE, cositori,
s. f. Mașină de cosit. –
Cosi +
suf. -toare.
COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care cosește.
2. S. m. și
f. Cosaș (
1). –
Cosi +
suf. -tor.
COSITORÍ, cositoresc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din
cositor1. COSITOÁRE, cositori și cositoare,
s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949,
nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.
COSITÓR2, cositori,
s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.
COSITÓR3, -OÁRE, cositori, -oare,
adj. Care cosește. Mașină cositoare.
COSITORÍ cositoresc,
vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.
cositoáre (mașină)
s. f.,
g.-d. art. cositórii;
pl. cositóri
cositór1 adj. m., (persoană)
s. m.,
pl. cositóri;
adj. f.,
s. f. (persoană)
sg. și
pl. cositoáre
cositorí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cositorésc,
imperf. 3
sg. cositoreá;
conj. prez. 3 să cositoreáscă
cositoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.) COSITOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru cositul plantelor erbacee. [G.-D. cositorii] /a cosi + suf. ~toare COSITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.
cositorésc și
costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.
COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.) COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.) Cositori dex online | sinonim
Cositori definitie
Intrare: cositoare
cositoare substantiv feminin
Intrare: cositor (cosește) (adj.)
cositor 1 adj. admite vocativul adjectiv
Intrare: cositori
cositori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cositor (cosește) (s.m.)
cositor 1 adj. admite vocativul substantiv masculin