Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru corimb

corímb sn [At: COSTINESCU / V: ~bă sf / Pl: ~e / E: fr corymbe, lat corymbus] Inflorescență în formă de umbrelă.
CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Din fr. corymbe, lat. corymbus.
CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Din fr. corymbe, lat. corymbus.
CORÍMB s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. ◊ Fig. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i, cu perii sumeși la ceafă în corimb. ODOBESCU, S. III 55.
corímb s. n.
corímb s. n., pl. corímbe
CORÍMB s.n. Inflorescență în formă de umbelă. [< fr. corymbe, cf. gr. korymbos – ciorchine].
CORÍMB s. n. inflorescență racemoasă în formă de umbelă. (< fr. corymbe, lat. corymbus, gr. korymbos, ciorchine)
corimb m. Bot. modul cum sunt natural dispuse florile sau fructele la unele plante, de pildă florile ghiorghinului.
*corímb m. (vgr. kórymbos). Bot. Strugure de florĭ saŭ de fructe, ca florile păruluĭ ș. a. V. cĭorchin și strobil.
CORÍMB (< fr; {s} gr. korymbos „ciorchine”) s. n. Inflorescență în care pedicelii florilor stau așezați în lungul unui ax principal și sînt de lungime inegală, astfel încît florile se află aproape la același nivel.

Corimb dex online | sinonim

Corimb definitie

Intrare: corimb
corimb substantiv neutru