corhan1 sn [At: PORUCIC, E. 470 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Piatră de construcție, ușor de cioplit.

corhán2 sm [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: ~i / E: ns cf torhan] (Ent) Insectă mică de culoare galbenă, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica).

corhán3 sn [At: PORUCIC, E. 28 / E: ns cf corhana] (Reg) Urcuș abrupt.

CORHÁN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galbenă-roșiatică, ce trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab. – Et. nec.

CORHÁN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galben-roșiatică, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab. – Et. nec.

corhán (insectă) s. m., pl. corháni

corhán s. m., pl. corháni

CORHÁN s. v. șvab.

CORHÁN ~i m. pop. Insectă nocturnă brun-roșcată, care trăiește mai ales prin bucătării și se hrănește cu produse alimentare; gândac de bucătărie; șvab; libarcă. /Orig. nec.

CORHAN s. (ENTOM.; Phyllodromia germanica) libarcă, rus, șvab, (reg.) colțan, prus, tarhan.

corhán, s.n. – v. corhă.