28 definiții pentru contopire
contopí vtr [At: ODOBESCU S. I, 350 / Pzi: ~pésc / E: con1 + topi după ger Zusammenschmelzen] 1-2 A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot Si: a fuziona. 3-4 A (se) uni strâns. 5-6 A (se) împreuna. contopíre sf [At: VLAHUȚĂ, D. 144 / Pl: ~ri / E: contopi] 1 Fuziune. 2 Unire. 3 împreunare. CONTOPÍ, contopesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. –
Con1- +
topi (după
germ. zusammenschmelzen).
CONTOPÍRE, contopiri,
s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. –
V. contopi. CONTOPÍ, contopesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. –
Con1- +
topi (după
germ. zusammenschmelzen).
CONTOPÍRE, contopiri,
s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. –
V. contopi. CONTOPÍ, contopesc,
vb. IV.
Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin
prep. «cu ») A se amesteca cu ceva, formînd un singur tot; a se uni strîns, a se lega împreună, a se împreuna. Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274. ◊
Fig. Mișcarea democrată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2675. Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265. [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90.
CONTOPÍRE, contopiri,
s. f. Acțiunea de a se
contopi și rezultatul ei; fuziune.
contopí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. contopésc,
imperf. 3
sg. contopeá;
conj. prez. 3 să contopeáscă
contopíre s. f.,
g.-d. art. contopírii;
pl. contopíri
contopíre s. f., g.-d. art. contopírii; pl. contopíri CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.) CONTOPÍRE s. 1. v. fuzionare. 2. confundare. (~ intereselor noastre.) CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [<
con- +
topi, după lat. confundere, fr. confondre].
CONTOPÍRE s.f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei. [<
contopi].
CONTOPÍ vb. tre.,
refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)
contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca
fr. confondre, de la
vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).
A CONTOPÍ ~ésc tranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi A SE CONTOPÍ mă ~ésc intranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi contopì v.
1. a topi la un loc cu altceva;
2. fig. a uni strâns. [Neologism modelat după lat. confundere].
contopire f. lucrarea de a contopi (la propriu și figurat), fuziune.
*contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare.
*contopíre f. Fuziune la un loc.
CONTOPI vb. 1. a fuziona, a se uni. (Două partide care se ~.) 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.) CONTOPIRE s. 1. fuzionare, fuziune, unire. (~ unor organizații.) 2. confundare. (~ intereselor noastre.) CONTOPÍRE s. f. (< contopi < con, cf. fr. co(n) < lat. cum + topi < v. sl. topiti): unire strânsă, lipire (v. și aglutináre). ◊ compunere prin ~: v. compunere. contopi, contopesc
v. t. (
deț.)
1. a consuma alimente în grabă.
2. a fuma o țigară în grabă.
Contopire dex online | sinonim
Contopire definitie
Intrare: contopi
contopi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: contopire
contopire substantiv feminin