consacrá [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 37 / V: (înv) ~sec~ / Pzi: consácru / E: fr consacrer, lat consecro, -are] 1 vt A pune la dispoziție. 2 vt A dărui cu totul. 3-4 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfinți. 6 vt A sfinți. consacrát, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~sec~ / Pl: ~ați, ~e / E: consacra] 1 (D. biserici sau mănăstiri; nob) Sfințit. 2 Consfințit prin uz sau prin tradiție. 3 (D. oameni) Care este considerat drept o autoritate într-un anumit domeniu. 4 Dedicat. CONSACRÁ, consácru,
vb. I.
Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦
Tranz. și
refl. A (se) dedica, a (se) devota.
2. A stabili; a consfinți. – Din
fr. consacrer, lat. consecrare. CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te,
adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat.
2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. –
V. consacra. CONSACRÁ, consácru,
vb. I.
Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦
Tranz. și
refl. A (se) dedica, a (se) devota.
2. A stabili; a consfinți. – Din
fr. consacrer, lat. consecrare. CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te,
adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat.
2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. –
V. consacra. CONSACRÁ, consácru,
vb. I.
Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952,
nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊
Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662.
2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66.
CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te,
adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96.
2. (Despre persoane) Care e considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de o recunoaștere unanimă.
consacrá (a ~) (-sa-cra)
vb.,
ind. prez. 1
sg. consácru, 2
sg. consácri, 3 consácră
consacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 sg. și pl. consácră consacrát adj. m., pl. consacráți; f. sg. consacrátă, pl. consacráte CONSACRÁ vb. 1. v. consfinți. 2. v. confirma. 3. v. târnosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. v. dedica. CONSACRÁT adj. 1. v. consfințit. 2. consfințit, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. v. confirmat. 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) CONSACRÁ vb. I. tr.
1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica.
2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].
CONSACRÁT, -Ă adj.
1. (Despre persoane) Considerat ca autoritate într-un anumit domeniu, unanim recunoscut.
2. Stabilit, consfințit (prin uz sau prin tradiție). [<
consacra].
CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr.,
refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)
A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a dedica. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consfinți. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinți; a încetățeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se statornici; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare CONSACRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONSACRA. 2) (despre persoane) Care are merite deosebite într-un anumit domeniu; recunoscut ca fiind o autoritate într-un anumit domeniu. /v. a consacra consacrà v.
1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică;
2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului;
3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor;
4. a sancționa, a face durabil.
consacrat a.
1. închinat divinității: loc consacrat;
2. primit de uz: termen consacrat.
*consacrát, -ă adj. Care a primit consacrarea religioasă: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sancționat, ratificat: expresiune consacrată.
*consácru și
-éz, a
-á v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. sǎcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu.
CONSACRA vb. 1. a consfinți, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consfinți, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. (BIS.) a sfinți, a tîrnosi. (~ o biserică.) 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. a (se) dedica, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) CONSACRAT adj. 1. consfințit, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consfințit, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Lege ~.) 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)