conjecturál, a [At: DA / Pl: ~i. ~e/ E: fr conjectural] 1 întemeiat pe aparențe Si: neîntemeiat. 2 Întemeiat pe supoziții Si: neîntemeiat.

CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.

CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.

conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. conjecturálă, pl. conjecturále

conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. sg. conjecturálă, pl. conjecturále

CONJECTURÁL adj. v. ipotetic, presupus, prezumtiv.

CONJECTURÁL, -Ă adj. Întemeiat pe conjecturi, pe presupuneri, pe aparențe; neîntemeiat. [< fr. conjectural].

CONJECTURÁL, -Ă adj. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat. (< fr. conjectural)

CONJECTURÁL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de conjectură; propriu conjecturii. /<fr. conjectural

conjectural a. care se întemeiază numai pe conjecturi.

*conjecturál, -ă adj. (fr. conjectural). Bazat pe conjecturĭ: medicina e adese-orĭ o știință conjecturală. Adv. În mod conjectural.