conéx, ~ă [At: GRECESCU, FL. 4 / V: ~nnéx / Pl: ~ecși, ~e / E: fr connexe, lat connexus] 1 a Care se găsește în legătură cu ceva. 2 a Care însoțește ceva. 3 a Care merge împreună cu ceva. 4 sn (Psh) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. 5 sn Legătură (strânsă).

conexa vt [At: DA / Pzi: ~xéz / E: conex] (Rar) A reuni lucruri sau chestiuni de aceeași natură.

CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Rar) A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONÉX, -Ă, conexi, -e, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. Chestiuni conexe.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeași natură) A lega împreună, a reuni, a alătura. Tribunalul a conexat cele două dosare.

conéx adj. m., pl. conécși; f. conéxă, pl. conéxe

conexá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conexeáză

conéx adj. m., pl. conécși; f. sg. conéxă, pl. conéxe

conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz, 3 sg. și pl. conexeáză

CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

CONÉX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].

CONEXÁ vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].

CONÉX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)

CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex)

CONÉX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus

A CONEXÁ ~éz tranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune

conex a. care are legături strânse cu altceva: idei conexe.

*conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe.

*conexéz v. tr. (d. lat. con-néctere, -nexum, a uni, după a-nexez). Leg, unesc: a conexa un capitul cu altu.

CONEXA vb. a reuni. (~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

CONÉX, -Ă (< fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate.

CONEXÁ (< conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini.