Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
5 definiții pentru completivitate
COMPLETIVITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.[1]
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
COMPLETIVITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáții
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. [Cf. fr. complétivité].
COMPLETIVITÁTE s. f. însușirea de a fi completiv. (< fr. complétivité)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
Completivitate dex online | sinonim
Completivitate definitie
Intrare: completivitate
completivitate
