compará [At: KRETZULESCU, A. 17/15 / V: ~părá / Pzi: compár, (îvr) ~réz / E: fr comparer, lat comparare] 1 vt A pune alături două sau mai multe lucruri, ființe sau fenomene pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele Si: a asemăna, a confrunta. 2-3 vtr A (se) pune (pe cineva) pe aceeași treaptă cu altcineva Si: a (se) măsura.

compărá v vz compara

compăreá vi [At: DA / Pzi: compár / E: fr comparaître] 1-2 (Jur) A se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești Si: a se înfățișa.

COMPARÁ, compár, vb. I. Tranz. A examina pentru a stabili asemănările și deosebirile; a confrunta. – Din fr. comparer, lat. comparare.

COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din fr. comparaître (după părea).

COMPARÁ, compár, vb. I. Tranz. A examina pentru a stabili asemănările și deosebirile; a confrunta. – Din fr. comparer, lat. comparare.

COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din fr. comparaître (după părea).

COMPARÁ, compár, vb. I. Tranz. A confrunta, două sau mai multe lucruri ori ființe, punîndu-le alături, pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele; a asemăna. Știam deci că acum va fi o stradă nouă, desigur ca orice altă stradă nouă, dar atunci nu va mai fi și cea veche, ca să le poți compara. CAMIL PETRESCU, P. 50. Comparată cu «Conu Leonida» din același an, «O noapte furtunoasă» e superioară ca semnificație și bogăție de viață. IBRĂILEANU, S. 39.

COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor).

compará (a ~) vb., ind. prez. 3 compáră

compăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compár, 2 sg. compári, 1 pl. compărém, viit. va compăreá; conj. prez. 3 să compáră; cond. ar compăreá; ger. compărấnd; part. compărút

compará vb., ind. prez. 1 sg. compár, 3 sg. și pl. compáră

compăreá vb. → părea

COMPARÁ vb. 1. a confrunta, (înv.) a protocoli, a semui. (A ~ între ele două obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. v. potrivi. 4. a se măsura, a se pune. (Nu mă ~ eu cu tine!)

COMPĂREÁ vb. (JUR.) a se înfățișa. (A ~ în fața justiției.)

COMPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) asemăna, a (se) confrunta (punându-se față în față). [P.i. compár. / < fr. comparer, cf. it., lat. comparare].

COMPĂREÁ vb. II. intr. A apărea, a se înfățișa în fața unei instanțe judecătorești. [P.i. compár. / < con- + părea, după fr. comparaître].

COMPARÁ vb. tr., refl. a (se) pune alături pentru a stabili asemănările și deosebirile; a (se) confrunta. (< fr. comparer, lat. comparare)

COMPĂREÁ vb. intr. a apărea în fața unei instanțe judecătorești. (după fr. comparaître)

A COMPARÁ compár tranz. (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv, pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta. /<fr. comparer, lat. comparare

A COMPĂREÁ compár intranz. (despre inculpați, martori) A apărea personal (în fața unui organ judiciar); a-și face apariția personal; a se înfățișa; a se prezenta. /<fr. comparaître

comparà v. a stabili o paralelă între două persoane sau două lucruri spre a examina diferențele și asemănările lor.

compare v. a apare înaintea unui tribunal, a se prezenta în justiție.

1) compár, a -á v. tr. (lat. cóm-paro, -paráre. V. cumpăr, pre-, re- și se-par). Stabilesc relațiunea între doŭă obĭecte, confrunt. Asemăn, egalez: a compara țînțaru cu armăsaru.

2) compár, -părút, a -păreá v. intr. (lat. com-parére. V. a- și dis-par). Mă prezent (apar) la judecată.

COMPARA vb. 1. a confrunta, (înv.) a protocoli, a semui. (A ~ între ele două obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se asemui, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a se măsura, a se pune. (Nu mă ~ eu cu tine!)

COMPĂREA vb. (JUR.) a se înfățișa. (A ~ în fața justiției.)

SI PARVA LICET COMPONERE MAGNIS (lat.) dacă e îngăduit să compari cele mai mici cu cele mai mari – Vergiliu, „Georgica”, IV, 176. Poetul compară munca perseverentă a albinelor cu cea a ciclopilor, făuritori de fulgere.