14 definiții pentru colcăi
colcăi vi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 120/3 / Pzi: cólcăi, (rar) ~ésc, (înv) -u] i E: fo cf colcot (clocot)] 1 A fierbe în clocot. 2 (Spc; d. vienni sau insecte) A mișuna. COLCĂÍ, pers. 3 cólcăie,
vb. IV.
Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
2. (
Reg.) A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.
COLCĂÍ, pers. 3 cólcăie,
vb. IV.
Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
2. (
Reg.) A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.
COLCĂÍ, pers. 3 colcăie,
vb. IV.
Intranz. 1. A clocoti, a fierbe în clocot. Mămăliga a început să colcăie în ceaun. ◊
Fig. Viața... trebuie să colcăie mai departe. C. PETRESCU, C. V. 37.
2. A face valuri mari, a vui. înainte-i colcăia furnicînd de aur și de argint al Dunării. GALACTION, O.I 193.
3. (Despre o mulțime) A se mișca, a mișuna, a viermui. Colcăiau pe stîrvuri roiuri de muște. PAS, Z. IV 31.
colcăí (a ~) vb.,
ind. prez. 3 cólcăie,
imperf. 3
sg. colcăiá;
conj. prez. 3 să cólcăie
colcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. cólcăie, imperf. 3 sg. colcăiá COLCĂÍ vb. v. clocoti, fierbe. colcăí (-ăésc, -ít), vb. –
1. A fierbe, a bolborosi. –
2. A mișuna. –
Var. corcăi. Creație expresivă,
cf. colcoti, clocoti,
bg. klokam „a fierbe”. –
Der. colcăială,
s. f. (faptul de a colcăi); colcăitor,
adj. (zgomotos).
Cf. și corcodel.
A COLCĂÍ pers. 3 cólcăie intranz. rar 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote; a clocoti. 2) (despre ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic (pe același loc); a foi; a mișuna; a forfoti; a foșgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foșni. /Onomat. cólcăĭ și
-ĭésc v. intr. (d. col-col, huĭetu apeĭ care pleoscăĭe, saŭ vsl. klakolŭ, clopot; germ. dial. kolken, kolksen, a rîgîi, înrudite cu clopot, gîlgîĭ, fîlfîĭ. Bern. 1, 367, 523 și 547). Foĭesc, îs în mare număr orĭ cantitate: în tîrg colcăĭaŭ samsariĭ, în salată colcăĭa undelemnu.
colcăi vb. v. CLOCOTI. FIERBE. COLCĂI vb. a se agita, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Mulțimea ~ pe străzi.) Colcăi dex online | sinonim
Colcăi definitie
Intrare: colcăi
colcăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a