18 definiții pentru coerență
coerénță sf [At: Lm / V: (rar) cohe~ / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: lat cohaerentia, fr cohérence] 1 Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg Si: coeziune (2). 2 Forța care ține legate moleculele unui corp Si: coeziune (1). 3 Înlănțuire. 4 (Fiz) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. COERÉNȚĂ, coerențe,
s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg.
2. (
Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [
Var.:
coherénță s. f.] – Din
lat. cohaerentia, fr. cohérence.[1]
COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență. COERÉNȚĂ, coerențe,
s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg.
2. (
Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [
Var.:
coherénță s. f.] – Din
lat. cohaerentia, fr. cohérence. COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență. COERENȚĂ, coerențe,
s. f. Legătură strînsă între toate părțile sau elementele unui întreg. ◊
Fig. Coerența ideilor. – Variantă:
coherénță s. f. COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență. coerénță s. f.,
g.-d. art. coerénței;
pl. coerénțe
coerénță s. f., g.-d. art. coerénței; pl. coerénțe COERÉNȚĂ s. 1. v. logică. 2. (MAT.) consistență. COERÉNȚĂ s.f. Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicție între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el. [Var. coherență s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia].
COHERÉNȚĂ s.f. v.
coerență. COERÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia)
COERÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură internă strânsă; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relație armonioasă între idei; lipsă de contradicții. [Sil. co-e-ren-] /<lat. cohaerentia, fr. cohérence coerență f. legătura, unirea lucrurilor între ele.
*coerénță f., pl. e (lat. cohaerentia). Legătură, unire, conexiune între lucrurĭ: discurs fără coerență. – Și
coh-. COERENȚĂ s. logică, noimă, sens, șir. (Vorbește fără ~.) Coerență dex online | sinonim
Coerență definitie
Intrare: coerență
coerență substantiv feminin