clasicizá vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: clasic + -iza] 1-2 A da (sau a dobândi) caracter clasic (2).

clasicizát, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e/ E: clasiciza] Care a devenit clasic (1).

CLASICIZÁ, clasicizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a dobândi caracter clasic. – Clasic + suf. -iza.

CLASICIZÁT, -Ă, clasicizați, -te, adj. Care a devenit clasic. – V. clasiciza.

CLASICIZÁ, clasicizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a dobândi caracter clasic. – Clasic + suf. -iza.

CLASICIZÁT, -Ă, clasicizați, -te, adj. Care a devenit clasic. – V. clasiciza.

*clasicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 clasicizeáză

clasicizá vb., ind. prez. 1 sg. clasicizéz, 3 sg. și pl. clasicizeáză

CLASICIZÁ vb. I. tr. A da un caracter clasic. [< clasic + -iza].

CLASICIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a dobândi un caracter clasic. II. intr. a imita pe clasici. (< it. classicizzare)

A CLASICIZÁ ~éz tranz. A face să se clasicizeze. /clasic + suf. ~iza

A SE CLASICIZÁ se ~eáză intranz. A căpăta caracter clasic. /clasic + suf. ~iza