circumspecție sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) cer~, ~com~, ~comspecțiune, ~țiune, țir~ / Pl: ~ii / E: ns cf fr circonspection] 1 Prudență. 2 Rezervă.

CIRCUMSPÉCȚIE s. f. Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection.

CIRCUMSPÉCȚIE s. f. (Livr.) Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection.

CIRCUMSPÉCȚIE s. f. Calitatea de a fi circumspect; prudență, precauție, chibzuire în acțiuni. – Pronunțat: -ți-e.

circumspécție (-ți-e) s. f., art. circumspécția (-ți-a), g.-d. circumspécții, art. circumspécției

circumspécție s. f. (sil. -ți-e), art. circumspécția (sil. -ți-a), g.-d. circumspécții, art. circumspécției

CIRCUMSPÉCȚIE s. v. prudență.

CIRCUMSPÉCȚIE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.

CIRCUMSPÉCȚIE s.f. Chibzuială, precauție, prudență. [Gen. -iei, var. circumspecțiune s.f. / < lat. circumspectio, cf. fr. circonspection].

CIRCUMSPÉCȚIE s. f. atitudine circumspectă; precauție, prudență, rezervă. (< fr. circonspection, lat. circumspectio)

CIRCUMSPÉCȚIE ~i f. Caracter circumspect; precauție; prudență. [Art. circumspecția; G.-D. circumspecției; Sil. ți-e] /<lat. circumspectio, ~onis, fr. circonspection

circumspecți(un)e f. calitatea persoanei circumspecte.

CIRCUMSPECȚIE s. atenție, grijă, precauție, prevedere, prudență, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Dă dovadă de multă ~; procedează cu multă ~.)

circumspecție s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE.