ciocléj sm [At: CREANGĂ, GL. / V: ~éș, ciuc~, coc~, cotl~, (dai) șoc~ sm / Pl: ~i / E: ns cf srb cuklja „membru tăiat”, cukljav „schilod” Cf ciocălău, cioclod] (Reg) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul a fost tăiat la recoltare.

CIOCLÉJ, ciocleji, s. m. (Reg.) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare. – Et. nec.

CIOCLÉJ, ciocleji, s. m. (Reg.) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare. – Et. nec.

ciocléj (reg.) (cio-clej) s. m., pl. ciocléji

ciocléj s. m. (sil. -clej), pl. ciocléji

CIOCLÉJ ~i m. reg. 1) Tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși), după culegerea, știuleților; hlujan; strujan. 2) rar Parte dinspre rădăcina porumbului sau a florii-soarelui, care rămâne după recoltare. [Sil. cio-clej] /Orig. nec.

cioclej n. Buc. ciocălău.

cĭocléj m. (rudă cu cĭocălău. Cp. cu jugleĭe). Nord. Strujan. – Și cĭu-.