Dicționare ale limbii române

ciobán1 sm [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf ciuvaniu] (Reg) 1 Vas de lemn pentru băut apă. 2 Vas de lemn pentru adus apă.
ciobán2 sm [At: CANTEMIR, IST. 9 / A: ció~ / Pl: ~i / E: tc čoban] 1 Păstor. 2 (Spc) Proprietar de oi. 3 Personaj travestit în păstor de oi la Vicleim. 4 (Îc) Steaua- ~ului Luceafărul de seară. 5 (Îae) Steaua polară. 6 (Îc) ~ul cu oile Constelația lirei. 7 (Ban) Câine ciobănesc. 8 (Trs) Malac. 9 (îc) ~ul-cu-oile Steaua principală din constelația lirei.
CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.
CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. – Cioban + suf. -iță.
CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.
CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. – Cioban + suf. -iță.
CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Îngrijitor, paznic de oi; păstor, păcurar. Tata i-a strîns ciobanului mîna și l-a bătut cu dragoste pe umăr. SADOVEANU, N. F. 13. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi, Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. GOGA, P. 72. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. Îmi ardea sufletid în mine de sete și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta. CREANGĂ, A. 15. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compuse: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală, lira; steaua-Ciobanului = a) luceafărul de seară; b) steaua polară.
CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Păzitoare de oi sau soție de cioban; păstoriță. Iță grăia înainte, spunînd că basmul cu uliul îl știe din neagra străinătate, unde l-a fost dus tatăl său – acolo îl cîntau ciobanii și ciobănițele. CAMILAR, TEM. 244. Ciobanul sta culcat cu capul în poala ciobăniței. GALACTION, O. I 319.
ciobán s. m., pl. ciobáni
Ciobánul-cu-Óile (constelație) s. propriu m.
ciobăníță s. f., g.-d. art. ciobăníței; pl. ciobăníțe
Cóbilița-Ciobánului (constelație) s. propriu f.
Luceáfărul / Luceáfărul-Ciobánilor / Luceáfărul-de-Seáră / Luceáfărul-de-Zíuă (planetă) (pop.) s. propriu m.
!spanácul-ciobánilor (plantă) s. m. art.
!tráista-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. tráistei-ciobánului
várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului
ciobán s. m., pl. ciobáni
Ciobánul-cu-Óile (astron.) s. pr. m.
ciobăníță s. f., g.-d. art. ciobăníței; pl. ciobăníțe
Cóbilița-Ciobánului (astron.) s. pr. f.
Luceáfărul-Ciobánilor s. pr. m.
spanácul-ciobánilor s. n.
tráista-ciobánului s. f.
várga-ciobánului (bot.) s. f.
CIOBÁN s. oier, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)
CIOBÁNUL-CU-ÓILE s. v. lira.
CIOBĂNÍȚĂ s. păstoriță, (înv. și reg.) păcurăriță, (reg.) ciobăncuță, păcurăreasă.
ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului).
CIOBÁN ~i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. ~ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. çoban
CIOBĂNÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care are în grijă oile; păstoriță; ovicultoare. 2) Soție de cioban. /cioban + suf. ~iță
ciobán, ciobáne, s.n. (reg.) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure.
cioban m. păzitor de oi; steaua ciobanului, Mold. luceafărul de seară (servă de orientare păstorilor la readucerea turmelor). [Turc. ČOBAN].
Ciobanul m. supranumele lui Mircea III.
cĭobán m. (turc. čoban, d. pers. čuban, šüban, d. šub, berbece, și ban, conductor; ngr. tsobánis, alb. bg. sîrb. rut. čobán, pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim. -ănáș, -ănúș, -ănuț și -ănel, pl. eĭ.
CIOBAN s. oier, păstor (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)
ciobanul-cu-oile s. v. LIRA.
CIOBĂNIȚĂ s. păstoriță, (înv. și reg.) păcurăriță, (reg.) ciobăncuță, păcurăreasă.
steaua ciobanului s. v. LUCEAFĂRUL. LUCEAFĂRUL DE SEARĂ. STEAUA POLARĂ. VENUS.
straița-ciobanului s. v. TRAISTA-CIOBANULUI.
tășcuța-ciobanului s. v. PUNGULIȚĂ. TRAISTA-CIOBANULUI.
CIOBANUL CU OILE, numele popular al constelației Lira.
MIRCEA CIOBANUL, domn al Țării Românești (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559). Primul domn numit direct de Poartă fără acordul boierilor. Ostil marii boerimi, a încercat să-și atragă celelalte categorii sociale, făcându-le concesii. În 1548, a înfrânt la Periș o puternică oaste adusă de boierii fugiți în Transilvania, pentru a-l înlătura. A susținut activitatea tipografică a lui Dimitrie Liubavici și Coresi și s-a preocupat de refacerea Curții Domnești, ctitorind biserica acesteia, cea mai veche păstrată în București.
cioban, ciobani s. m. (peior.) 1. (deț.) deținut analfabet. 2. persoană necivilizată / grosolană.
ciobăniță, ciobănițe s. f. femeie / fată victimă a unui viol.

Cioban dex online | sinonim

Cioban definitie

Intrare: cioban
cioban admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: cio-ban
ciobăniță substantiv feminin admite vocativul
Intrare: Ciobanul-cu-Oile
Ciobanul-cu-Oile invariabil substantiv propriu masculin
cioban admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: cio-ban
oaie substantiv feminin
Intrare: Cobilița-Ciobanului
Cobilița-Ciobanului substantiv propriu feminin articulat (numai) singular
Intrare: Luceafărul-Ciobanilor
Luceafărul-Ciobanilor substantiv propriu masculin (numai) singular
Intrare: varga-ciobanului
varga-ciobanului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: traista-ciobanului
traista-ciobanului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: spanacul-ciobanilor
spanacul-ciobanilor substantiv masculin articulat (numai) singular