chiorăi vi [At: PANN, P. V, II, 115 / V: (reg) ghio~, cor~, gor~, ~râí, ~roí, cher~ / Pzi: chiorăi, și (mai rar) ~esc / E: fo cf chior2, cărâi] 1 A produce zgomotul caracteristic mișcării din intestine. 2 (D. curci) A emite un strigăt caracteristic. corectată

chiorăíre sf [At: DICȚ. / V: ghio~ / Pl: ~ri / E: chiorăi] Chiorăială.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiorăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic (datorită mișcării gazelor din interior). Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. [Midas] se duse într-un suflet la Bacus... cu mațele chiorăind și cu burta lihnită. ISPIRESCU, U. 106. Să postească și să umble nemîncat, Mațele să-i chiorăiască. PANN, P. V. II 115. Variantă: ghiorăí (CONTEMPORANUL, VII 195, CREANGĂ, P. 257) vb. IV.

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi.

CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic datorită mișcării gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Onomatopee.

chiorăí/ghiorăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 chiórăie/ghiórăie, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá, conj. prez. 3 să chiórăie/să ghiórăie

ghiorăí v. chiorăí

chiorăí/ghiorăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiorăíe/ghiorăíe, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá

ghiorăí (sil. ghio-) v. chiorăi

CHIORĂÍ vb. (reg.) a ghiorțăi. (Îi ~ mațele.)

A CHIORĂÍ pers. 3 chiórăie intranz. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic mișcării gazelor din interior; a face „chior-chior”. [Var. a ghiorăi] /Onomat.

chiorăì (ghiorăì) v. se zice de sgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].

chiorăì (ghiorăì) v. se zice desgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee].

ghiorăì v. V. chiorăì: îmi ghiorăia mațele de foame CR. [Onomatopee].

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.

ghĭórăĭ, V. chĭorăĭ.

CHIORĂI vb. (reg.) a ghiorțăi. (Îi ~ mațele.)