chéstor sm [At: DA / V: ces~, (Trs; Mol) cve~ / Pl: ~i / E: lat quaestor, fr questeur, it questore] 1 (În Roma antică) Magistrat care administra finanțele statului. 2 (Înv) Controlor cu atribuții speciale, care verifica folosirea fondurilor unei asociații, instituții. 3 (Iuz) Șeful unei chesturi polițienești. 4 Responsabil cu administrarea banilor într-o instituție.

CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur.

CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur.

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi polițienești.

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi. – Lat. lit. quaestor (fr. questeur).

chéstor s. m., pl. chéstori

chéstor s. m., pl. chéstori

CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur].

CHÉSTOR s. m. 1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare. 2. șeful unei chesturi de poliție. 3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)

chéstor (chéstori), s. m. – Șeful unei chesturi. Fr. questeur. – Der. chestură, s. f. (organ polițienesc).

chestor m. 1. la Romani, mágistrat însărcinat cu administrațiunea finanțelor; 2. azi, în unele corpuri, membrii însărcinați a supraveghia întrebuințarea fondurilor: Chestorul Camerei, Senatului.

*chéstor și (rar) -ór m. (lat. quáestor, gen. -óris, din quaesitor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucțiune, d. quáerere, quaesitum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcționar care, la Romanĭ, era însărcinat maĭ ales cu finanțele. Azĭ, în adunările legislative, membru care supraveghează și conduce întrebuințarea fondurilor. Șef de poliție, polițaĭ saŭ prefect de poliție (titlu dat după 1925).