cealmagíu sm [At: STANCU, D. 11 / Pl: ~gíi / E: cealma + -giu] 1 Bărbat care purta cealma. 2 (Prc) Turc.

CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu.

CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu.

CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv. și arh.) Bărbat care purta cealma; (prin restricție) turc. – Din cealma + suf. -giu.

cealmagíu (înv.) s. m., art. cealmagíul; pl. cealmagíi, art. cealmagíii (-gi-ii)

cealmagíu s. m., art. cealmagíul; pl. cealmagíi, art. cealmagíii