cartón1 sn [At: MAIORESCU, D. 70 / Pl: ~oane / E: fr carton] 1 Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. 2 (Îs) ~ gudronat (sau asfaltat) Carton1 (1) impregnat cu gudron sau cu smoală. 3 (Fig; îla) De ~ Lipsit de trăinicie Si: efemer. 4 Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii Si: studiu. 5 Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 6 Tăviță de carton1 (1) pentru prăjituri, bomboane etc. 7 (Pex) Conținutul unui carton1 (6).

cartón2 sn [At: PITIȘ, ȘCH. 106 / V: ~tún / Pl: ~oane / E: ger Karton] (Reg) 1 Pânză tare de cânepă și in, cu desene colorate Si: creton. 2 (Pex) Pânză imprimată de bumbac, stambă etc.

CARTÓN2, (2) cartoane, s. n. 1. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. 2. Sortiment dintr-o astfel de pânză. – Din germ. (austriac) Karton.

CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă (cu rol de filtru), la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviță de carton1 (1) pentru prăjituri, bomboane etc.; p. ext. conținutul ei. – Din fr. carton.

CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviță de carton1 (1) pentru prăjituri, bomboane etc.; p. ext. conținutul ei. – Din fr. carton.

CARTÓN2, cartoane, s. n. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. – Din germ. (austriac) Karton.

CARTÓN, cartoane, s. n. 1. Hîrtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă; mucava. Cutie de carton. Jucării de carton. ◊ Loc. adj. De carton = lipsit de trăinicie, efemer. Casă de carton. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau smoală, întrebuințat la acoperirea unor clădiri sau pentru izolarea fundațiilor și a zidurilor de la subsol. Carton presat= a) carton dur, de compoziție specială, din care se confecționează diferite obiecte. Geamantan de carton presat; b) carton întrebuințat ca izolant în mașinile și aparatele electrice. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. (Rar) Carte de joc. Cartoanele zburau de la unul la altul, vrafurile de bancnote făceau ocolul mesei. PETRESCU, S. 101. 4. Tub mic de hîrtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. Prietenul meu mușcă din cartonul aurit al țigării și-mi înfruntă semeț privirea. C. PETRESCU S. 152. 5. Tăviță de mucava; p. ext. conținutul ei. Am adus copiilor un carton de prăjituri.

CARTÓN2, cartoane, s. n. (Reg.) Pânză de bumbac; stambă. – Pol. kartun (< germ.).

CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau cu smoală. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviță de carton (1); p. ext. conținutul ei. – Fr. carton.

cartón s. n., pl. cartoáne

cartón (hârtie, pânză) s. n., pl. cartoáne

CARTÓN s. mucava, (reg.) tablă.

CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă și puțin flexibilă; mucava. 2. Tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. Schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă].

CARTÓN s. n. 1. hârtie groasă și puțin flexibilă. 2. tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. (< fr. carton)

CARTÓN ~oáne n. 1) Hârtie groasă, compactă, rigidă, având diferite întrebuințări. ◊ ~ gudronat carton din fibre textile impregnat cu bitum și utilizat ca material izolant. 2) Schiță inițială a unui tablou; crochiu; desen; eboșă. ~oanele lui I. Vieru. 3) Tub de hârtie la capătul unei țigări. /<fr. carton

carton n. 1. cartă groasă și tare; 2. portofoliu mare sau cutie de carton pentru hârtii, cărți, etc.; 3. desen ce face un pictor înainte de a începe un tablou; 4. foaie tipărită din nou cu schimbări.

*cartón n., pl. oane (fr. carton, it. cartone, d. carta, hîrtie. V. cartă). Mucava, hîrtie groasă de făcut scoarțe la cărțĭ, la dosare, de făcut cutiĭ ș. a.

CARTON s. mucava, (reg.) tablă.

CARTON, „moș” ținutul Iași, 1786, cf. subst. ard. < pol. karton „stambă”.

carton, cartoane s. n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea și vânzarea ouălor. 2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă. 3. ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări.[1]