carp1 sm [At: IST. ROM. I, 266 / Pl: ~i / E: nct] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația carpilor (3). 3 smp Trib dacic care trăia la est de munții Carpați și de la care derivă numele acestor munți. 4 a Care aparține carpilor (3). 5 a Privitor la carpi (3). 6 a Care este specific carpilor. carp2 sn [At: BIANU, D. S. / E: fr carpe, lat carpus] (Atm) Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. cârpí [At: TETRAEV. 213 / Pzi: ~pésc / E: bg кpъпити] 1 vt A repara, prin coasere sau aplicare a unui petic, un obiect rupt sau descusut Si: a cârpăci (1), a petici. 2 vi (Îe) A ~ (de-a) fuga sau a o ~ de fugă A o rupe la fugă. 3 vt A repara un obiect spart sau crăpat Si: (iuz) meremetisi. 4 vt (Fig) A pălmui pe cineva. 5 vt (Spc) A semăna porumb a doua oară, în locurile unde acesta nu a răsărit. 6 vt (Spc) A planta lăstari într-o vie. 7 vt A lucra ceva superficial, cu greutate Si: (înv) a drege, a încropi. 8 vt (Îe) A-și ~ viața, traiul A-și duce traiul de pe o zi pe alta, cu greutate. 9 vt (Nob) A păcăli. 10 vt (Fig) A inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). 11 vr (Fig) A se împrumuta cu bani pentru a trece o situație dificilă. 12 vr (Fig) A se procopsi cu ceva. 13 vr (Reg) A se însănătoși (după boală). 14 vrr (Fig) A se ajuta cu cineva. 15 vr (Mol) A se îmbăta. CARP2, -Ă, carpi, -e,
s. m. și
f. (La
pl.) Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați; (și la
sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din
lat. Carpes. CÂRPÍ, cârpesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊
Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputând ține ochii deschiși din cauza somnului.
2. A repara un obiect spart sau crăpat.
3. Fig. A pălmui pe cineva.
4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din
sl. krupiti. CARPI s. m. pl. Populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați. – Din
lat. Carpes. CÂRPÍ, cârpesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊
Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului.
2. A repara un obiect spart sau crăpat.
3. Fig. A pălmui pe cineva.
4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din
sl. krupiti. CÎRPÍ, cîrpesc,
vb. IV.
1. Tranz. (Cu privire la un obiect de îmbrăcăminte rupt sau descusut) A petici, a repara, a coase. Omul... umbla cu mîinile în buzunarul unor pantaloni cu genunchii cîrpiți. DUMITRIU, N. 234. Plugarul, într-un cojoc cîrpit, cu cușmă împănată de răsuflători, sta în car, lîngă plugul lui de lemn. CAMILAR, TEM. 47. Știi ce-am auzit?... Că-ți cîrpești singur ciorapii. SEBASTIAN, T. 282. ◊ (Poetic) Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I 35. ◊ (Cu privire la o persoană) Nevasta mă premenește, Mă spală și mă cîrpește. TEODORESCU, P. P. 294.
2. Tranz. (Cu privire la obiecte sparte sau crăpate)
A drege, a repara. Nu mai izbutea să cîrpească sticla de lampă. CAMILAR, N. I 83. Se lipeau de ferestruici strîmbe cîrpite cu hîrtie... se uitau lung-lung, la pruncii lăsați singuri. CAMILAR, N. I 67. În căsuța babei tot mai lucea o lumină roșiatică prin geamurile cîrpite cu hîrtie. DUNĂREANU, N. 22. ◊
Fig. Nu ți-ai prăsit un ban, să-ți poți cîrpi o nevoie la o vreme grea. VLAHUȚĂ, N. 129. Giudecă tu singură, Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi, pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. ALECSANDRI, T. 1579. ◊
Expr. A-ți cîrpi viața (sau
traiul) = a trăi greu. Vatra in jurul căreia și-au cîrpit zi cu zi traiul, indrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203.
Cu ochii cîrpiți de somn = nemaiputîndu-și ține ochii deschiși de somn. Copiii, cu ochii cîrpiți de somn, se duceau la culcare. PAS, Z. IV 28. Ea se sfiește să-i iasă înainte, cu ochii cîrpiți de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 125.
3. Tranz. (Cu privire la oameni) A lovi, a bate. Și tu îi mai dai și dreptate, în loc s-o cîrpești. DUMITRIU, B. F. 41. Grădinarul voind să-l cîrpească, fu oprit de fata cea mai mică. ISPIRESCU, L. 152. ♦
Fig. (Determinat prin «o palmă») A trage, a da (cuiva) o palmă. S-a apropiat de Miai și i-a cîrpit o palmă peste urechi. PREDA, Î. 122.
4. Tranz. Fig. A născoci, a inventa. Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47.
5. Refl. Fig. A se ajuta, a-și împlini lipsurile, a se alege cu ceva.
!carp1 (nume etnic)
s. m.,
pl. carpi
cârpí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cârpésc,
imperf. 3
sg. cârpeá;
conj. prez. 3 să cârpeáscă
cârpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârpeáscă CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.) CÂRPÍ vb. v. ameți, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta. cîrpí (pésc, cârpít), vb. –
1. A petici, a coase un obiect rupt. –
2. A repara, a aranja. –
3. A acoperi găurile dintr-un perete. –
4. A completa puieții sau răsadurile unei culturi. –
5. A minți, a născoci lucruri neadevărate. –
Megl. cripés „(eu) susțin”.
Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu
sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”;
cf. bg. kŭrpiă,
sb. krpiti,
slov. kèrpiti, toți cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. –
Der. cîrpeală,
s. f. (petic; mijloc, resursă; oiște suplimentară pentru plugul cu patru boi),
cf. bg. kŭrpel „petic; reparație”; cîrpitură,
s. f. (petic, cîrpeală; minciună).
cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi.
Lat. *colapῑre, din
gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din
rom. (
cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat
rom., cu a cîrpi „a petici”;
cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”,
it. colpire. DAR explică acest cuvînt
rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu
țig. kuripen „a lupta” <
sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.
CÁRP ~i m. Populație geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munții Carpați. /<lat. Carpes A CÂRPÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ◊ Cu ochii ~iți de somn cu ochii semideschiși din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti cârpì v.
1. a drege ceva rupt;
2. a astupa crăpăturile;
3. fig. noi cârpim cerul cu stele EM.;
4. a lucra sau a face rău;.
5 fam. a născoci: cârpește la minciuni;
6. a da lovituri cu palma;
7. fam. a se îmbăta: paremi-se că se cârpește moșneagu AL. [Derivat dela. cârpă].
cîrpésc v. tr. (vsl. krpiti, iskrŭpiti, sîrb. krpiti). Dreg, repar (haĭnele, încălțămintele saŭ și alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noĭ cîrpim ceru cu stele (Em.). Iron. A cîrpi cuĭva o palmă, a-ĭ trage o palmă. Fam. A cîrpi o minciună, a spune o minciună. V. refl. Fam. Mă îmbat.
CÎRPI vb. 1. a cîrpăci, a petici, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (~ o gheată.) 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.) cîrpi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. DA. ÎMBĂTA. PĂLMUI. TRAGE. TURMENTA. CARPI (lat. {i}) s. m. Populație geto-dacică care în sec. 2-3 d. Hr. a locuit pe terit. românesc la E de M-ții Carpați. Organizați într-o puternică uniune tribală, c. neînglobați în provincia romană Dacia au avut un rol important în revitalizarea elementului daco-roman în condițiile confruntării acestuia cu populațiile migratoare, în perioada care a urmat retragerii stăpînirii romane la S Dunării. CARPI- „crap, ciprinid”. ◊ L. tz. carpa „crap” > fr. carpi- > rom. carpi-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., ciprinicultură*. cârpi, cârpesc v t. a pălmui
a cârpi una expr. a lovi cu palma[1]