carabánă1 sf [At: DDRF / Pl: ~ne / E: ns cf carabă2] (Sst) Picior.

carabánă2 sf vz caraban1

carabánă, carabáne, s.f. (reg.) picior, șold, carabă, crac, gambă.

carabană f. pop. crac, gambă: se răsturnă cu carabanele în sus. [Origină necunoscută].

carabană f., pl. e (d. carabă, ca fluĭer, care înseamnă și „osu picĭoruluĭ”). Unde? Iron. Gaibarac. Suc. Caradașcă.