Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru calangiu

calangíu, calangíi, s.m. (înv.) spoitor, costorar.
calangíŭ m. (turc. kalaĭgy; d. kalaĭ, cositor). Vechĭ. Spoitor de tingirĭ (Țigan).
CALANGIU, fam., act. < tc. kalaigi „spoitor de vase”; cf. Calance, V. (Băl VI); -a, Z., buc., act.; cf. Calan s.

Calangiu dex online | sinonim

Calangiu definitie

Intrare: calangiu
calangiu
Intrare: Calangiu
Calangiu