4 definiții pentru bărcuit
bărcuít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure. bărcuít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire. BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.
Bărcuit dex online | sinonim
Bărcuit definitie
Intrare: bărcuit
bărcuit substantiv neutru