Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru bărcuit

bărcuít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure.
bărcuít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire.
BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.
bărcuít s. n.

Bărcuit dex online | sinonim

Bărcuit definitie

Intrare: bărcuit
bărcuit substantiv neutru