Dicționare ale limbii române

2 intrări

25 definiții pentru bărbieresc

bărbierésc, -eáscă a [At: CARAGIALE, N. 47 / P: ~bi-e- / Pl: ~ești / E: bărbier + -esc] (Rar) 1 Specific bărbierului1 (1). 2 Care se referă la bărbier1 (1). 3 Care provine de la bărbier1 (1). 4 Care aparține bărbierului1 (1). 5 De bărbier1 (1).
bărbierí [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.
BĂRBIERÉSC, -EÁSCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
BĂRBIERÉSC, -EÁSCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, al bărbierilor. Breasla bărbierească mi-este foarte simpatică. CARAGIALE, N. S. 47. – Pronunțat: -bi-e-.
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.
BĂRBIERÉSC, -EÁSCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier + suf. -esc.
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști
bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă
bărbierésc adj. m. (sil. -bi-e-), f. bărbiereáscă; pl. m. și. f. bărbieréști
bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă
BĂRBIERÍ vb. a (se) rade.
BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți.
A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
bărbieresc a. de bărbier.
bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.
1) bărbierésc, -eáscă adj. De bărbier.
2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.
BĂRBIERI vb. a (se) rade.
bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.
bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți

Bărbieresc dex online | sinonim

Bărbieresc definitie

Intrare: bărbieresc
bărbieresc adjectiv
  • silabisire: -bi-e-
Intrare: bărbieri
bărbieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -bi-e-