Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru băluța

bălúț, ~ă [At: RETEGANUL, CH. 147 / Pl: ~i, ~e / E: băl + -uț] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor, mai ales la fete) Blond. 2 sf Iubită. 3 sf Amantă. 4 a (D. animale, mai ales d. păsări) Bălan (4). 5-8 sf Animale domestice, în special oi, (cu botul sau) blana albă Si: bălan (7). 9 a (Îs) Măr ~ Varietate de măr nedefinită mai îndeaproape. 10 sf Dans popular cu lăutari, asemănător horei. 11 sf Melodie după care se execută băluța (10).
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui băl.
bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe
bălúț adj. m., pl. bălúți; f. sg. bălúță, pl. bălúțe
băluța, joc* popular românesc răspândit în sudul Munteniei (jud. Ilfov, Teleorman). Este o variantă de horă (1) (iute) și se joacă în cerc cu brațele îndoite prinse în lanț. Are ritm binar*, melodie proprie, mișcare rapidă cu pași alergați și bătăi în podea.
Băl/oasa, -oe, -oiul, -oș etc., -ucă, -ună, -uș, -uța v. Băl III 11, 13 – 18.

Băluța dex online | sinonim

Băluța definitie

Intrare: băluț
băluț adjectiv
Intrare: băluța
băluța
Intrare: Băluța
Băluța