bâzdâgánie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg-, bizdeg-, bățăg- / Pl: ~ii / E: nct] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăție.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâgánie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgánia (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (sil. -ni-i-)

BÂZDÂGÁNIE s. v. ciudățenie.

BÂZDÂGÁNIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.

bîzdîgánie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).

bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.

bîzdîganie s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ.

BÎZDÎGANIE s. bazaconie, bizarere, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.)