12 definiții pentru bâzdâganie
bâzdâgánie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg-, bizdeg-, bățăg- / Pl: ~ii / E: nct] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăție. BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii,
s. f. (
Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din
sl. bezdyhanĭnŭ. BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii,
s. f. (
Pop. și
fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din
sl. bezdyhanĩnŭ. BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii,
s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (
v. sl. bezdyhanĩnŭ).
bâzdâgánie (
pop.) (-ni-e)
s. f.,
art. bâzdâgánia (-ni-a),
g.-d. art. bâzdâgániei;
pl. bâzdâgánii,
art. bâzdâgániile (-ni-i-)
bâzdâgánie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgánia (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (sil. -ni-i-) BÂZDÂGÁNIE s. v. ciudățenie. BÂZDÂGÁNIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură. bîzdîgánie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. –
Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie.
Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).
bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V.
dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și
bîzdiganie, în Munt. est. și
bățăganie, în Trans., Ban. și
bidihanie și
-ganie. V.
boaĭtă și
năzgodie. bîzdîganie s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ. BÎZDÎGANIE s. bazaconie, bizarere, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) Bâzdâganie dex online | sinonim
Bâzdâganie definitie
Intrare: bâzdâganie
bâzdâganie substantiv feminin