Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru burcaș

burcáș1 sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~i / E: burcă1 + -aș] (Pop) Persoană care poartă burcă1.
burcáș2, ~ ă [At: CAMILAR, N. I, 257 / Pl: ~i, ~e / E: burcă2 + -aș] 1 (Pop) a (D. oameni) Mâncăcios. 2 sm Copil mic.
BURCÁȘ1, burcași, s. m. (Regional) Copil mic. Ia-ți broboadă și fă opinci burcașilor. CAMILAR, N. I 257. Luîndu-și burcașul în desagi, porni în fruntea convoiului. CAMILAR, N. II 149.
BURCÁȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Mold., Bucov.) Care poartă burcă. Era odată un țigan burcaș. SBIERA, P. 2S2.
BURCÁȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Reg.) Care poartă burcă. – Din burcă + suf. -aș.
BURCAȘ1, burcași, s. m. (Reg.) Copil mic.

Burcaș dex online | sinonim

Burcaș definitie

Intrare: burcaș
burcaș