Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
2 definiții pentru buno
BUN-, v. BUNO-. □ ~odonte (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu coroana molarilor mamelonată și formată din tuberculi conici. 2. s. n. pl., Grupe de mamifere omnivore artiodactile, cu coroana molarilor mamelonată și constituită din tuberculi conici izolați.
BUNO- „mamelonat, conic”. ◊ gr. bounos „movilă, colină” > fr. buno-, engl. id. > rom. buno-. □ ~id (v. -id), adj., (despre molari) de formă conică; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., (despre molari) care prezintă structură bunodontă și lofodontă; ~selenodonte (v. selen/o-, v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., (Despre molari) Care prezintă atît tuberculi rotunjiți și izolați, cît și tuberculi arcuiți în formă de semilună. 2. s. n. pl., Grup fosil de mamifere erbivore, ai căror molari aveau un aspect intermediar între acela al rumegătoarelor (selenodonte) și al porcinelor (bunodonte).
Buno dex online | sinonim
Buno definitie
Intrare: buno
buno
