bulgăráș sm [At: ȘEZ. II, 165/20 / Pl: ~i / E: bulgăr2 + -aș] (Șhp) 1-2 Bulgăr1 (mic).

BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăre. – Bulgăre + suf. -aș.

BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăre. Bulgăraș de gheață rece, Vin’, mîndro, de mă petrece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 297. ◊ (Poetic) Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O.III 364.

BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăre.

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși