bulboácă sf [At: DEX2 / Pl: ~ace / E: ns cf bulbuc] (Reg) Vâltoare.

BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

BULBOĂCĂ, bulboace, s. f. Bulboană. A intrat să se scalde ș-a scăpat într-o bulboacă. VLAHUȚĂ, O. A. II 182. Privesc cum apa... adoarme la bulboace, săpînd malul năsipos. ALECSANDRI, P..A. 124. – Variantă: bolboácă s. f.

BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Din bulb[oană] + suf. -oacă.

bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboácă s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

BULBOÁCĂ s. v. bulboană.

bulboacă f. locul unui râu unde apa e adâncă, vârtej de apă, vultoare (de moară): cum adoarme râul la bulboace AL. [V. bulbuc].

bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.

BULBOACĂ s. bulboană, ochi, valvîrtej, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ într-o apă curgătoare.)