Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru brâglă

brấglă sf [At: PAMFILE, I. C. 273 / V: bârgă, bârlă, bractă, bradă, braglă, brăclă / Pl: ~le / E: nct] (Țes) 1 Vătală. 2 (Pop; îe) A se pune la ~ le mari A se apuca de treabă grea.
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.
BRÎ́GLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vatală. Bătea cu brigla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.
brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle
brâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. brâglei; pl. brâgle
BRÂGLĂ s. v. vatală.
brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl.Der. brîglar, s. m. (arțar).
brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].
brî́glă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo și germ. bridle id.). Olt. Vatală.
vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.
brîglă s. v. VATALĂ.
brấglă, brâgle, s.f. – (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Et. nec. (MDA); probabil rom. *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).
brấglă, -e, s.f. – Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe; iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea 1924 II: 469). – Et. nec. (MDA).

Brâglă dex online | sinonim

Brâglă definitie

Intrare: brâglă
brâglă substantiv feminin
  • silabisire: brâ-glă