brúdină sf [At: LB / V: bródină / A: ~ dínă / Pl: ~ni / E: srb brodina] (Îrg) 1 Trecătoare. 2 Bac sau luntre care servește la a trece oameni, alimente, vite etc. de pe un mal al unei ape pe celălalt. 3 Plată ce se dă pentru trecutul apei cu brudină. 4 (Pex) Pod.

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac1 (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac1. – Din sb. brodina.

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac1 (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac1. – Din scr. brodina.

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Mold., Transilv.) 1. Pod plutitor, bac, brod. 2. Taxă pentru trecerea apei pe un pod plutitor. S-au înțeles cu boiernașul... să plătească brudină zece zloți. SADOVEANU, F. J. 392. De ce numaidecît 12 bani? – Brudina... cîte doi bani de fiecare picior de vită, îmi răspunse. HOGAȘ, M. N. 56. Tîrgul Rădăuți... aduce un venit ca de 500 galbeni cu brudină podului de pe Prut. I. IONESCU, 365.

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac1. ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac1. – Sb. brodina.

brúdină (reg.) s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

brúdină s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

BRÚDINĂ s. v. bac, pod mișcător, pod plutitor, pod umblător.

bródină și brú- f., pl. e și ĭ (nsl. brodnina, sîrb. brodarina, taxă de trecut cu bacu. V. brod). – Vechĭ, azĭ Trans. Vad. Bac. Taxă de trecut cu bacu. – Bro- la Ant.P.

brúdină v. brodină.

brudină s. v. BAC. POD MIȘCĂTOR. POD PLUTITOR. POD UMBLĂTOR.