14 definiții pentru brei
brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă. BREI, brei,
s. m. (
Bot.)
1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis).
2. Trepădătoare. – Din
bg. brei. BREI s. m. (
Bot.)
1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis).
2. Trepădătoare. – Din
bg. brei. BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească.
2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).
BREI s. m. (
Bot.)
1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis).
2. Trepădătoare. –
Bg. brei. brei s. m.,
pl. brei,
art. bréii
brei s. m., pl. brei, art. bréii BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare. BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare. bréi s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). –
Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu
gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484).
Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din
rom. BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V.
brionie, embrion). O plantă. V.
mercurială. BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare. brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE. Brei dex online | sinonim
Brei definitie