BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracá vb., ind. prez. 1 sg. brachéz, 3 sg. și pl. bracheáză

BRÁCE s. pl. v. indispensabili, izmene.

BRACÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].

BRACÁ vb. I. tr. 1. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. a orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ a înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intr. a întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer)

bráce s. f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – Var. braci, s. m. pl. Lat. bracae (Candrea-Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolosit, supraviețuind în brăcire, brăcinar, îmbrăca. Cf. alb. brekë „indispensabili”, it. brache „pantalon”, prov., sp., port. braga, fr. brayes, ngr. βραϰί.

bracà v. a pune într’o direcțiune determinată: a braca un aparat (= fr. braquer).

bracă f. Buc. (pl. brace, braci), izmene. [Lat. BRACA, nădragi].

*brachéz, a -á v. tr. (fr. braquer). Barb. Îndrept, ațintesc: a braca tunurile, binoclu.

brace s. pl. v. INDISPENSABILI. IZMENE.

bracá vb. I A întoarce ◊ „Dar nu-i nici o problemă. După 500 de metri bracați la dreapta și exact între snack-bar și rotiserie încep bungalow-urile de la motel!” R.l. 6 V 81 p. 2 (din fr. braquer; DN3)

bráce, s.f., pl. – (reg.) Indispensabili, izmene: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea, 1924, II: 224). (Maram., Bucov.). – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior” (CDDE, DA, MDA).

bráce, s.f., pl. – Indispensabili: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea 1924 II: 224). Termenul se folosește (rar) și în Bucovina. – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior”.