bortós2, ~ oásă a vz burtos

bortós1, ~ oásă a [At: DRĂGHICI, R. 144/6 / V: ~tonos / Pl: ~oși, ~ oase / E: bortă + -os] 1 Găurit. 2 Scorburos.

borțos, ~oasă [At: CARAGIALE, M. 21 / Pl: õși, õase / E: borț + -os] 1-2 smf, a (Pfm) (Om) burtos. 3-4 sf, af (Pfm; dep) (Femeie) gravidă. 5 a (Reg) Aspru. 6 a Caractere de litere groase și late.

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

BORTÓS, -OÁSĂ, borțoși,-oase, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit, găunos; (despre copaci) storburos. Puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn bortos. RETEGANUL, P. I 13. S-au ascuns într-o măsea de ale lui, care era bortoasă. SBIERA, P. 169.

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59.

BORTÓS, -OÁSĂ, bortoși, -oase, adj. (Reg.) Găurit. ♦ Scorburos. – Din bortă + suf. -os.

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os.

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțós adj. m., pl. borțóși; f. sg. borțoásă, pl. borțoáse

BORTÓS adj. v. găunos, scorburos.

BORȚOÁSĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

BORȚÓS adj. v. burtos, pântecos.

BORȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) pop. fam. Care are pântece mare (ca un borț); burtos; bârdâhănos; pântecos. 2) Care are borț; cu borț. /borț + suf. ~os

borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei).

bortós, -oásă adj. (d. bortă). Est. Găunos, scorburos.

borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată.

bortos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS.

borțoasă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

borțos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.

bortós, -oásă, bortoși, -oase, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea, 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâptí gios” (Țiplea, 1906: 504). – Din bortă + suf. -os (DLRM).

borțós, -oásă, borțoși, -oase, adj. – (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).

bortós, -oasă, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâptí gios” (Țiplea 1906: 504). – Din bortă + -os.

borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă