borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.

bortelíre sf [At: MDA ms / V: ~til ~ / Pl: ~ri / E: borteli] (Reg) Găurit1.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortilí vb. IV.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă

BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

BORTELÍRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns.

A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli

bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.

borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

bortelire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAȚIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS.