borfáș sm [At: GHICA, S. IX / V: bur~ / Pl: ~i / E: boarfe + -aș] Hoț de lucruri mărunte Si: (fam) găinar, (înv) bojogar, (reg) borfar.

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de boarfe, de lucruri mici. Nu-mi era îngăduit... să mă ascund în pod ca borfașii. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 222. Cine să le fi furat?... – Un borfaș, mînca-l-ar temnița pămîntului! SADOVEANU, P. S. 100.

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de lucruri mici. – Din boarfă + suf. -aș.

borfáș s. m., pl. borfáși

borfáș s. m., pl. borfáși

BORFÁȘ s. pungaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar.

BORFÁȘ ~i m. Persoană care fură boarfe; hoț de haine și lucruri mărunte. /boarfă + suf. ~aș

borfaș m. hoț ordinar, pungaș.

borfáș m. (d. borfă). Hoț prost, pungaș, găinar, potlogar.

BORFAȘ s. pungaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar.

borfaș, borfași s. m. hoț mărunt