bonjúr [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / Pl: (1-3) -uri, (2) -i / E: fr bonjour] 1 sn (Frm) Cuvânt de salut echivalent cu „bună ziua”. 2 sm (Rar) Bonjurist. 3 sn Haină purtată de bonjuriști.

BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

BONJÚR interj. (Franțuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour.

BONJÚR2 s. n. (Învechit) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea (purtată de bonjuriști). În locul nădragilor acelor roși să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată. NEGRUZZI, S. III 58.

BONJUR1 interj. (Franțuzism folosit din ce în ce mai rar) Bună ziua!

BONJÚR2, bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour.

BONJÚR1 interj. (Franțuzism) Bună ziua! – Fr. bonjour.

bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri

bonjúr3 (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonjúr1 interj.

bonjúr s. n., pl. bonjúruri

bonjúr interj.

BONJÚR interj. (Franțuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour].

BONJÚR interj. bună ziua! (< fr. bonjour)

bonjúr (bonjururi), s. n. – 1. Bună ziua; formulă care se folosește încă în saloane și în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour. – Der. bonjurist, s. m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franța, cu idei reformiste, franțuzit).

BONJÚR interj. Bună ziua! /<fr. bonjour

bonjur n. 1. bună ziua (formulă de salutare): și îndată viind, unul îl cinstește cu bonjur PANN; 2. bonjurist: bonjurii cu lungi plete AL.; 3. haină croită după ultima modă: să pui un bonjur făcut după jurnal NEGR.; 4. numele muntenesc al ciupagului țărancei [= fr. bonjour].

bonjur, s. n. sg. (intl.) buzunarul din spate al pantalonilor.