20 definiții pentru bobotit
bobotí [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) -buti, bub- / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 4 vtr A (se) face flacără. 5 vr (a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega. bobotít1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: boboti] 1 Ardere cu vâlvătăi și trosnituri. 2 Umflare a apelor. bobotít2, ~ă a [At: MARIAN, D. 160 / V: bub-, bubotită / Pl: ~iți, ~e / E: boboti] 1 (D. o bubă sau rană) Inflamat(ă). 2-3 (Reg; d. o bubă sau rană) Umflat(ă) Si: obrintit, (pop) cățelit. 4 (D. apă) Umflată. 5 (D. oameni) Supărat. BOBOTÍ, bobotesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦
Refl. Fig. A se înfuria. –
Cf. bobotaie. BOBOTÍ, bobotesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦
Refl. Fig. A se înfuria. –
Cf. bobotaie. BOBOTÍ, bobotesc,
vb. IV.
Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri.
V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊
Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.
BOBOTÍ, bobotesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦
Refl. Fig. A se înfuria. – Din
bobot. bobotí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. bobotéște,
imperf. 3
sg. boboteá;
conj. prez. 3 să boboteáscă
bobotí vb., ind. prez. 1 sg. bobotésc, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. boboteáscă BOBOTÍ vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla. BOBOTÍT adj. v. congestionat, inflamat, iritat, tumefiat, umflat. A BOBOTÍ ~ésc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot A SE BOBOTÍ mă ~ésc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot boboti v.
1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește;
2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].
bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V.
bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov.
mă bobotez. bobotít, -ă adj. (d. bobotesc). Unflat: bubaĭu e bobotit, gheața e bobotită de dedesupt de strînsura apelor. În Cov.
bobotat. boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA. bobotit adj. v. CONGESTIONAT. INFLAMAT. IRITAT. TUMEFIAT. UMFLAT. bobotí, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA). bobotí, vb. intranz. –
1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria 2001: 105).
2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).
Bobotit dex online | sinonim
Bobotit definitie
Intrare: boboti
boboti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a