bifa1 vt [At: DEX2 / Pzi: ~féz / E: fr biffer] 1 A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate. 2 (Fig) A rezolva.

bifa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~féz / E: nct] (La jocul de cărți) 1 A numi ponta. 2 A se retrage.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune bife. – Din fr. biffer.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un semn mic (în formă de «V») anumite cuvinte sau cifre dintr-un registru, dintr-o listă etc., spre a ști că au fost luate în considerare, controlate, verificate etc.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

bifá (a ~) vb., ind. prez. 3 bifeáză

bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. și pl. bifeáză

BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].

BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)

A BIFÁ ~éz tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer

bifara (cuv. it. < lat. bifarius, „dublu”), registru (II, 1) de orgă*, cu timbru* de flaut*. Sunetul este ușor tremurat din cauza construcției speciale a tuburilor de lemn, cu câte două deschizături fiecare. Sin. it. bifra; flauto doppio; filomela; piffara; piffero. Echiv. germ.: Duiflöte, Döppelflöte.