Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru bazaconie

bazacónie sf [At: VARLAAM, C. II, 61/2 / V: (înv) bez-, (rar) -zăc-, bațagonie, blazgonie / Pl: ~ii / E: vsl ] 1 (înv) Nelegiuire. 2 (înv) Crimă. 3 Ciudățenie. 4 (Fam) Poznă.
bazăcónie sf vz bazaconie
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru ciudat, de mirare, de necrezut; ciudățenie, năzbîtie, drăcie, comedie, minunăție. Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26. Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii in cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12. ◊ (Concret) Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310. – Pronunțat: -ni-e.
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunăție. – Slav (v. sl. bezŭ-zakonije).
bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)
bazacónie s. f. (sil. -ni-e), art. bazacónia (sil. -ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (sil. -ni-i-)
BAZACÓNIE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie.
BAZACÓNIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
bazacónie (-íi), s. f.1. (Înv.) Nedreptate, strîmbătate. – 2. Extravaganță, lucru bizar, aiureală. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Șeineanu, Semasiol., 218), format de la zakonŭ „lege” cu prefix privativ, de la gr. ἀνομία. Rom. a luat din sl. nu numai cuvîntul, ci și modelul compunerii, reprodus în fără de lege și în nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (înv., criminal); bezaconui, vb. înv. (a săvîrși nedreptăți). Probabil aparține aceluiași grup boscoană, s. f., cu var. bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) și der. bosconiță, s. f. (vrăjitoare) și bosconi, vb. (a face farmece; a bombăni, a bodogăni). Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor și posibil cu influența lui blazgonie și boboană. Totuși, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 și Koerting 1259 relaționează acest cuvînt cu gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibilă fonetic (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR și de Diculescu, Elemente, 474.
BAZACÓNIE ~i f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsite de gravitate; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. 2) Lucru bizar. [Art. bazaconia; G.-D. bazaconiei; Sil. -ni-e] /<sl. bezu-zakonije
bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii de cari iscodește și vrăjește dracul CR.; 2. necuviință, vorbă sau faptă extravagantă: cum poți să-ți închipuiești asemenea bazaconii? AL. [Slav. BEZZAKONIĬE, fărădelege («și văzură acolo atâta strâmbătate și răsboaie și multe bazaconii și sânge vărsat», Alexandria); cu sensul foarte scăzut în limba modernă: comedie, poznă].
bazacónie V. bezaconie.
BAZACONIE s. 1. bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut în viața lui.) 2. aberație, absurditate, aiureală, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~) 3. năzbîtie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (Ce ~ a mai făcut?)
bazaconie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

Bazaconie dex online | sinonim

Bazaconie definitie

Intrare: bazaconie
bazaconie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e
Intrare: bazăconie
bazăconie